tristuț
Romanian
Etymology
From trist + -uț.
Adjective
tristuț m or n (feminine singular tristuță, masculine plural tristuți, feminine and neuter plural tristuțe)
- Diminutive of trist
Declension
Declension of tristuț
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | tristuț | tristuță | tristuți | tristuțe | ||
definite | tristuțul | tristuța | tristuții | tristuțele | |||
genitive/ dative | indefinite | tristuț | tristuțe | tristuți | tristuțe | ||
definite | tristuțului | tristuței | tristuților | tristuțelor |
References
- tristuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN