tristih
Romanian
Etymology
Borrowed from Ancient Greek τρίστιχος (trístikhos).
Noun
tristih n (plural tristihuri)
- (poetry) tercet
Declension
Declension of tristih
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) tristih | tristihul | (niște) tristihuri | tristihurile |
genitive/dative | (unui) tristih | tristihului | (unor) tristihuri | tristihurilor |
vocative | tristihule | tristihurilor |
References
- tristih in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN