trilui
Romanian
Etymology
From tril + -ui.
Verb
a trilui (third-person singular present triluiește, past participle triluit) 4th conj.
- to trill
Conjugation
conjugation of trilui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a trilui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | triluind | ||||||
| past participle | triluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | triluiesc | triluiești | triluiește | triluim | triluiți | triluiesc | |
| imperfect | triluiam | triluiai | triluia | triluiam | triluiați | triluiau | |
| simple perfect | triluii | triluiși | trilui | triluirăm | triluirăți | triluiră | |
| pluperfect | triluisem | triluiseși | triluise | triluiserăm | triluiserăți | triluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să triluiesc | să triluiești | să triluiască | să triluim | să triluiți | să triluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | triluiește | triluiți | |||||
| negative | nu trilui | nu triluiți | |||||