augmenta
See also: augmentà
Catalan
Verb
augmenta
- third-person singular present indicative form of augmentar
- second-person singular imperative form of augmentar
French
Verb
augmenta
- third-person singular past historic of augmenter
Interlingua
Verb
augmenta
- present of augmentar
- imperative of augmentar
Latin
Verb
augmentā
- second-person singular present active imperative of augmentō
Romanian
Etymology
Borrowed from French augmenter, Late Latin augmentare, from Latin augmentum. Cf. also the inherited Aromanian amintu, amintari.
Noun
a augmenta (third-person singular present augmentează, past participle augmentat) 1st conj.
- to augment
Conjugation
conjugation of augmenta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a augmenta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | augmentând | ||||||
| past participle | augmentat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | augmentez | augmentezi | augmentează | augmentăm | augmentați | augmentează | |
| imperfect | augmentam | augmentai | augmenta | augmentam | augmentați | augmentau | |
| simple perfect | augmentai | augmentași | augmentă | augmentarăm | augmentarăți | augmentară | |
| pluperfect | augmentasem | augmentaseși | augmentase | augmentaserăm | augmentaserăți | augmentaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să augmentez | să augmentezi | să augmenteze | să augmentăm | să augmentați | să augmenteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | augmentează | augmentați | |||||
| negative | nu augmenta | nu augmentați | |||||