triglif
Romanian
Etymology
From French triglyphe
Noun
triglif n (plural triglife)
- triglyph
Declension
Declension of triglif
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) triglif | trigliful | (niște) triglife | triglifele |
genitive/dative | (unui) triglif | triglifului | (unor) triglife | triglifelor |
vocative | triglifule | triglifelor |