trieniu
Romanian
Etymology
From Latin triennium.
Noun
trieniu n (plural trienii)
- triennium
Declension
Declension of trieniu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) trieniu | trieniuul | (niște) trienii | trieniile |
genitive/dative | (unui) trieniu | trieniuului | (unor) trienii | trieniilor |
vocative | trieniuule | trieniilor |