tribuniciu
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin tribunicius.
Adjective
tribuniciu m or n (feminine singular tribunicie, plural tribunicii)
- tribunitial; (relational) tribune
Declension
Declension of tribuniciu
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | tribuniciu | tribunicie | tribunicii | tribunicii | ||
definite | tribuniciul | tribunicia | tribuniciii | tribuniciile | |||
genitive/ dative | indefinite | tribuniciu | tribunicii | tribunicii | tribunicii | ||
definite | tribuniciului | tribuniciei | tribuniciilor | tribuniciilor |
References
- tribuniciu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN