triangulațiune
Romanian
Noun
triangulațiune f (plural triangulațiuni)
- Obsolete form of triangulație.
Declension
Declension of triangulațiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) triangulațiune | triangulațiunea | (niște) triangulațiuni | triangulațiunile |
genitive/dative | (unei) triangulațiuni | triangulațiunii | (unor) triangulațiuni | triangulațiunilor |
vocative | triangulațiune, triangulațiuneo | triangulațiunilor |
References
- triangulațiune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN