tretior
Romanian
Etymology
From tretin + -ior.
Adjective
tretior m or n (feminine singular tretioră, masculine plural tretiori, feminine and neuter plural tretiore)
- Diminutive of tretin
Declension
Declension of tretior
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | tretior | tretioră | tretiori | tretiore | ||
definite | tretiorul | tretiora | tretiorii | tretiorele | |||
genitive/ dative | indefinite | tretior | tretiore | tretiori | tretiore | ||
definite | tretiorului | tretiorei | tretiorilor | tretiorelor |
References
- tretior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN