treclet
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic трьклѧтъ (trĭklętŭ).
Adjective
treclet m or n (feminine singular trecletă, masculine plural trecleți, feminine and neuter plural treclete)
- (obsolete) cursed
Declension
Declension of treclet
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | treclet | trecletă | trecleți | treclete | ||
definite | trecletul | trecleta | trecleții | trecletele | |||
genitive/ dative | indefinite | treclet | treclete | trecleți | treclete | ||
definite | trecletului | trecletei | trecleților | trecletelor |
References
- treclet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN