trebuță
Romanian
Etymology
From treabă + -uță.
Noun
trebuță f (plural trebuțe)
- Diminutive of treabă
Declension
Declension of trebuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) trebuță | trebuța | (niște) trebuțe | trebuțele |
genitive/dative | (unei) trebuțe | trebuței | (unor) trebuțe | trebuțelor |
vocative | trebuță, trebuțo | trebuțelor |
References
- trebuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN