totime
Romanian
Etymology
From tot + -ime.
Noun
totime f (plural totimi)
- (obsolete) totality
Declension
Declension of totime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) totime | totimea | (niște) totimi | totimile |
genitive/dative | (unei) totimi | totimii | (unor) totimi | totimilor |
vocative | totime, totimeo | totimilor |
References
- totime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN