torăi
Romanian
Verb
a torăi (third-person singular present torăiește, past participle torăit) 4th conj.
- Obsolete form of turui.
Conjugation
conjugation of torăi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a torăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | torăind | ||||||
past participle | torăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | torăiesc | torăiești | torăiește | torăim | torăiți | torăiesc | |
imperfect | torăiam | torăiai | torăia | torăiam | torăiați | torăiau | |
simple perfect | torăii | torăiși | torăi | torăirăm | torăirăți | torăiră | |
pluperfect | torăisem | torăiseși | torăise | torăiserăm | torăiserăți | torăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să torăiesc | să torăiești | să torăiască | să torăim | să torăiți | să torăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | torăiește | torăiți | |||||
negative | nu torăi | nu torăiți |
References
- torăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN