toporuș
Romanian
Etymology
From topor + -uș.
Noun
toporuș m (plural toporuși)
- Diminutive of topor
Declension
Declension of toporuș
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) toporuș | toporușul | (niște) toporuși | toporușii |
genitive/dative | (unui) toporuș | toporușului | (unor) toporuși | toporușilor |
vocative | toporușule | toporușilor |
References
- toporuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN