tonuț
Romanian
Etymology
From ton + -uț.
Noun
tonuț n (plural tonuțuri)
- Diminutive of ton
Declension
Declension of tonuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) tonuț | tonuțul | (niște) tonuțuri | tonuțurile |
genitive/dative | (unui) tonuț | tonuțului | (unor) tonuțuri | tonuțurilor |
vocative | tonuțule | tonuțurilor |
References
- tonuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN