tocmitor
Romanian
Etymology
From tocmi + -tor.
Noun
tocmitor m (plural tocmitori)
- (obsolete) organizer, commander
Declension
Declension of tocmitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) tocmitor | tocmitorul | (niște) tocmitori | tocmitorii |
genitive/dative | (unui) tocmitor | tocmitorului | (unor) tocmitori | tocmitorilor |
vocative | tocmitorule | tocmitorilor |
References
- tocmitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN