tivuleț
Romanian
Etymology
From tiv + -uleț.
Noun
tivuleț n (plural tivulețe)
- Diminutive of tiv
Declension
Declension of tivuleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) tivuleț | tivulețul | (niște) tivulețe | tivulețele |
genitive/dative | (unui) tivuleț | tivulețului | (unor) tivulețe | tivulețelor |
vocative | tivulețule | tivulețelor |