tiparnic
Romanian
Etymology
From tipar + -nic.
Adjective
tiparnic m or n (feminine singular tiparnică, masculine plural tiparnici, feminine and neuter plural tiparnice)
- printed
Declension
Declension of tiparnic
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | tiparnic | tiparnică | tiparnici | tiparnice | ||
definite | tiparnicul | tiparnica | tiparnicii | tiparnicele | |||
genitive/ dative | indefinite | tiparnic | tiparnice | tiparnici | tiparnice | ||
definite | tiparnicului | tiparnicei | tiparnicilor | tiparnicelor |
Noun
tiparnic m (plural tiparnici)
- printer (person)
Declension
Declension of tiparnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) tiparnic | tiparnicul | (niște) tiparnici | tiparnicii |
genitive/dative | (unui) tiparnic | tiparnicului | (unor) tiparnici | tiparnicilor |
vocative | tiparnicule | tiparnicilor |
References
- tiparnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN