tinuță
Romanian
Etymology
From tină + -uță.
Noun
tinuță f (plural tinuțe)
- Diminutive of tină
Declension
Declension of tinuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tinuță | tinuța | (niște) tinuțe | tinuțele |
genitive/dative | (unei) tinuțe | tinuței | (unor) tinuțe | tinuțelor |
vocative | tinuță, tinuțo | tinuțelor |
References
- tinuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN