timporar
Romanian
Adjective
timporar m or n (feminine singular timporară, masculine plural timporari, feminine and neuter plural timporare)
- Obsolete form of temporar.
Declension
Declension of timporar
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | timporar | timporară | timporari | timporare | ||
definite | timporarul | timporara | timporarii | timporarele | |||
genitive/ dative | indefinite | timporar | timporare | timporari | timporare | ||
definite | timporarului | timporarei | timporarilor | timporarelor |
References
- timporar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN