timpanic
Romanian
Etymology
Borrowed from French tympanique.
Adjective
timpanic m or n (feminine singular timpanică, masculine plural timpanici, feminine and neuter plural timpanice)
- tympanic
Declension
Declension of timpanic
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | timpanic | timpanică | timpanici | timpanice | ||
definite | timpanicul | timpanica | timpanicii | timpanicele | |||
genitive/ dative | indefinite | timpanic | timpanice | timpanici | timpanice | ||
definite | timpanicului | timpanicei | timpanicilor | timpanicelor |
References
- timpanic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN