timnicuț
Romanian
Etymology
From timnic + -uț.
Noun
timnicuț n (plural timnicuțe)
- Diminutive of timnic
Declension
Declension of timnicuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) timnicuț | timnicuțul | (niște) timnicuțe | timnicuțele |
genitive/dative | (unui) timnicuț | timnicuțului | (unor) timnicuțe | timnicuțelor |
vocative | timnicuțule | timnicuțelor |
References
- timnicuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN