timnicior
Romanian
Etymology
From timnic + -ior.
Noun
timnicior n (plural timnicioare)
- Diminutive of timnic
Declension
Declension of timnicior
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) timnicior | timniciorul | (niște) timnicioare | timnicioarele |
genitive/dative | (unui) timnicior | timniciorului | (unor) timnicioare | timnicioarelor |
vocative | timniciorule | timnicioarelor |
References
- timnicior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN