tigvuliță
Romanian
Etymology
From tigvă + -uliță.
Noun
tigvuliță f (plural tigvulițe)
- Diminutive of tigvă
Declension
Declension of tigvuliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tigvuliță | tigvulița | (niște) tigvulițe | tigvulițele |
genitive/dative | (unei) tigvulițe | tigvuliței | (unor) tigvulițe | tigvulițelor |
vocative | tigvuliță, tigvulițo | tigvulițelor |
References
- tigvuliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN