tertel
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish ترتيل (tirtil).
Noun
tertel n (plural terteluri)
- (obsolete) tassel
Declension
Declension of tertel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) tertel | tertelul | (niște) terteluri | tertelurile |
genitive/dative | (unui) tertel | tertelului | (unor) terteluri | tertelurilor |
vocative | tertelule | tertelurilor |
References
- tertel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN