tefăruț
Romanian
Etymology
From teafăr + -uț.
Adjective
tefăruț m or n (feminine singular tefăruță, masculine plural tefăruți, feminine and neuter plural tefăruțe)
- Diminutive of teafăr
Declension
Declension of tefăruț
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | tefăruț | tefăruță | tefăruți | tefăruțe | ||
definite | tefăruțul | tefăruța | tefăruții | tefăruțele | |||
genitive/ dative | indefinite | tefăruț | tefăruțe | tefăruți | tefăruțe | ||
definite | tefăruțului | tefăruței | tefăruților | tefăruțelor |
References
- tefăruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN