tartru
Romanian
Etymology
From French tartre
Noun
tartru n (plural tartruri)
- tartar
Declension
Declension of tartru
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) tartru | tartrul | (niște) tartruri | tartrurile |
genitive/dative | (unui) tartru | tartrului | (unor) tartruri | tartrurilor |
vocative | tartrule | tartrurilor |