tarniță
Romanian
Etymology
Borrowed from Ukrainian тарниця (tarnycja).
Noun
tarniță f (plural tarnițe)
- a kind of saddle
Declension
Declension of tarniță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tarniță | tarnița | (niște) tarnițe | tarnițele |
genitive/dative | (unei) tarnițe | tarniței | (unor) tarnițe | tarnițelor |
vocative | tarniță, tarnițo | tarnițelor |
References
- tarniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN