tabiniță
Romanian
Etymology
From tabin + -iță.
Noun
tabiniță f (uncountable)
- Diminutive of tabin
Declension
declension of tabiniță (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) tabiniță | tabinița |
genitive/dative | (unei) tabinițe | tabiniței |
vocative | tabiniță, tabinițo |
References
- tabiniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN