tabie
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish طابيه (tabya).
Noun
tabie f (plural tăbii)
- (dated) redoubt
Declension
Declension of tabie
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tabie | tabiea | (niște) tăbii | tăbiile |
genitive/dative | (unei) tăbii | tăbiii | (unor) tăbii | tăbiilor |
vocative | tabie, tabieo | tăbiilor |