săvârșitură
Romanian
Etymology
From săvârși + -tură.
Noun
săvârșitură f (plural săvârșituri)
- (obsolete) ending
Declension
Declension of săvârșitură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) săvârșitură | săvârșitura | (niște) săvârșituri | săvârșiturile |
genitive/dative | (unei) săvârșituri | săvârșiturii | (unor) săvârșituri | săvârșiturilor |
vocative | săvârșitură, săvârșituro | săvârșiturilor |
References
- săvârșitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN