sătnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic сътьник (sŭtĭnik).
Noun
sătnic m (plural sătnici)
- (obsolete) centurion
Declension
Declension of sătnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) sătnic | sătnicul | (niște) sătnici | sătnicii |
genitive/dative | (unui) sătnic | sătnicului | (unor) sătnici | sătnicilor |
vocative | sătnicule | sătnicilor |
References
- sătnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN