săgetuță
Romanian
Etymology
From săgeată + -uță.
Noun
săgetuță f (plural săgetuțe)
- Diminutive of săgeată
Declension
Declension of săgetuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) săgetuță | săgetuța | (niște) săgetuțe | săgetuțele |
genitive/dative | (unei) săgetuțe | săgetuței | (unor) săgetuțe | săgetuțelor |
vocative | săgetuță, săgetuțo | săgetuțelor |
References
- săgetuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN