săcăluț
Romanian
Etymology
From sac + -ăluț.
Noun
săcăluț n (uncountable)
- Diminutive of sac
Declension
declension of săcăluț (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) săcăluț | săcăluțul |
genitive/dative | (unui) săcăluț | săcăluțului |
vocative | săcăluțule |
References
- săcăluț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN