sânțit
Romanian
Etymology
Past participle of sânți.
Adjective
sânțit m or n (feminine singular sânțită, masculine plural sânțiți, feminine and neuter plural sânțite)
- ordained
Declension
Declension of sânțit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | sânțit | sânțită | sânțiți | sânțite | ||
definite | sânțitul | sânțita | sânțiții | sânțitele | |||
genitive/ dative | indefinite | sânțit | sânțite | sânțiți | sânțite | ||
definite | sânțitului | sânțitei | sânțiților | sânțitelor |
Verb
sânțit (past participle of sânți)
- past participle of sânți
References
- sânțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN