sânuț
Romanian
Etymology
From sân + -uț.
Noun
sânuț m (uncountable)
- Diminutive of sân
Declension
declension of sânuț (singular only)
singular | ||
---|---|---|
m gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) sânuț | sânuțul |
genitive/dative | (unui) sânuț | sânuțului |
vocative | sânuțule |
References
- sânuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN