sâi
Romanian
Verb
a sâi (third-person singular present sâiește, past participle sâit) 4th conj.
- Obsolete form of sfii.
Conjugation
conjugation of sâi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a sâi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sâind | ||||||
past participle | sâit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sâiesc | sâiești | sâiește | sâim | sâiți | sâiesc | |
imperfect | sâiam | sâiai | sâia | sâiam | sâiați | sâiau | |
simple perfect | sâii | sâiși | sâi | sâirăm | sâirăți | sâiră | |
pluperfect | sâisem | sâiseși | sâise | sâiserăm | sâiserăți | sâiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sâiesc | să sâiești | să sâiască | să sâim | să sâiți | să sâiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sâiește | sâiți | |||||
negative | nu sâi | nu sâiți |
References
- sâi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN