surzitor
Romanian
Etymology
From surzi + -tor.
Adjective
surzitor m or n (feminine singular surzitoare, masculine plural surzitori, feminine and neuter plural surzitoare)
- deafening
Declension
Declension of surzitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | surzitor | surzitoare | surzitori | surzitoare | ||
definite | surzitorul | surzitoarea | surzitorii | surzitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | surzitor | surzitoare | surzitori | surzitoare | ||
definite | surzitorului | surzitoarei | surzitorilor | surzitoarelor |
References
- surzitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN