suruleț
Romanian
Etymology
From sur + -uleț.
Noun
suruleț m (plural suruleți)
- Diminutive of sur
Declension
Declension of suruleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) suruleț | surulețul | (niște) suruleți | suruleții |
genitive/dative | (unui) suruleț | surulețului | (unor) suruleți | suruleților |
vocative | surulețule | suruleților |
References
- suruleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN