surnumire
Romanian
Etymology
From surnumi + -re.
Noun
surnumire f (plural surnumiri)
- appellation
Declension
Declension of surnumire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) surnumire | surnumirea | (niște) surnumiri | surnumirile |
genitive/dative | (unei) surnumiri | surnumirii | (unor) surnumiri | surnumirilor |
vocative | surnumire, surnumireo | surnumirilor |
References
- surnumire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN