surnume
Romanian
Etymology
Borrowed from French surnom.
Noun
surnume n (uncountable)
- (dated) appellation
Declension
declension of surnume (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) surnume | surnumeul |
genitive/dative | (unui) surnume | surnumeului |
vocative | surnumeule |
References
- surnume in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN