surjectiv
Romanian
Etymology
Borrowed from French surjectif.
Adjective
surjectiv m or n (feminine singular surjectivă, masculine plural surjectivi, feminine and neuter plural surjective)
- (mathematics) surjective
Conjugation
Declension of surjectiv
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | surjectiv | surjectivă | surjectivi | surjective | ||
definite | surjectivul | surjectiva | surjectivii | surjectivele | |||
genitive/ dative | indefinite | surjectiv | surjective | surjectivi | surjective | ||
definite | surjectivului | surjectivei | surjectivilor | surjectivelor |
Derived terms
- funcție surjectivă
References
- surjectiv in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)