supletură
Romanian
Etymology
From suplea + -tură.
Noun
supletură f (plural supleturi)
- (dated) substitution
Declension
Declension of supletură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) supletură | supletura | (niște) supleturi | supleturile |
genitive/dative | (unei) supleturi | supleturii | (unor) supleturi | supleturilor |
vocative | supletură, supleturo | supleturilor |
References
- supletură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN