supin
See also: šupin
Albanian
Pronunciation
- IPA(key): [ˈsupin]
Noun
supin
- definite accusative singular of sup
Finnish
Noun
supin
- genitive singular of supi
Noun
supin
- instructive plural of suppa
Anagrams
- pisun, pusin
French
Etymology
From Latin supīnus.
Pronunciation
- IPA(key): /sy.pɛ̃/
Audio (file)
Noun
supin m (plural supins)
- (grammar) supine
Further reading
- “supin”, in Trésor de la langue française informatisé [Digitized Treasury of the French Language], 2012.
Anagrams
- punis
Romanian
Etymology
From Latin supinum or French supin.
Noun
supin n (plural supine)
- (grammar) supine
Declension
Declension of supin
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) supin | supinul | (niște) supine | supinele |
genitive/dative | (unui) supin | supinului | (unor) supine | supinelor |
vocative | supinule | supinelor |