atestăluit
Romanian
Etymology
Past participle of atestălui.
Adjective
atestăluit m or n (feminine singular atestăluită, masculine plural atestăluiți, feminine and neuter plural atestăluite)
- (obsolete) attested
Declension
Declension of atestăluit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | atestăluit | atestăluită | atestăluiți | atestăluite | ||
definite | atestăluitul | atestăluita | atestăluiții | atestăluitele | |||
genitive/ dative | indefinite | atestăluit | atestăluite | atestăluiți | atestăluite | ||
definite | atestăluitului | atestăluitei | atestăluiților | atestăluitelor |
Verb
atestăluit (past participle of atestălui)
- past participle of atestălui
References
- atestăluit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN