sufulca
Romanian
Verb
a sufulca (third-person singular present sufulcă, past participle sufulcat) 1st conj.
- Obsolete form of sufleca.
Conjugation
conjugation of sufulca (first conjugation, no infix)
infinitive | a sufulca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sufulcând | ||||||
past participle | sufulcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sufulc | sufulci | sufulcă | sufulcăm | sufulcați | sufulcă | |
imperfect | sufulcam | sufulcai | sufulca | sufulcam | sufulcați | sufulcau | |
simple perfect | sufulcai | sufulcași | sufulcă | sufulcarăm | sufulcarăți | sufulcară | |
pluperfect | sufulcasem | sufulcaseși | sufulcase | sufulcaserăm | sufulcaserăți | sufulcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sufulc | să sufulci | să sufulce | să sufulcăm | să sufulcați | să sufulce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sufulcă | sufulcați | |||||
negative | nu sufulca | nu sufulcați |
References
- sufulca in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN