substanță
Romanian
Etymology
From French substance, from Latin substantia.
Pronunciation
- IPA(key): [subˈstan.t͡sə]
Noun
substanță f (plural substanțe)
- substance
Declension
declension of substanță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) substanță | substanța | (niște) substanțe | substanțele |
| genitive/dative | (unei) substanțe | substanței | (unor) substanțe | substanțelor |
| vocative | substanță, substanțo | substanțelor | ||