stăvuță
Romanian
Etymology
From stavă + -uță.
Noun
stăvuță f (uncountable)
- Diminutive of stavă
Declension
declension of stăvuță (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| f gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (o) stăvuță | stăvuța |
| genitive/dative | (unei) stăvuțe | stăvuței |
| vocative | stăvuță, stăvuțo | |
References
- stăvuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN