stătuțel
Romanian
Etymology
From stătut + -el.
Adjective
stătuțel m or n (feminine singular stătuțelă, masculine plural stătuțeli, feminine and neuter plural stătuțele)
- Diminutive of stătut
Declension
Declension of stătuțel
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | stătuțel | stătuțelă | stătuțeli | stătuțele | ||
definite | stătuțelul | stătuțela | stătuțelii | stătuțelele | |||
genitive/ dative | indefinite | stătuțel | stătuțele | stătuțeli | stătuțele | ||
definite | stătuțelului | stătuțelei | stătuțelilor | stătuțelelor |
References
- stătuțel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN