stărițesc
Romanian
Etymology
From stareț + -esc.
Adjective
stărițesc m or n (feminine singular stărițească, plural stărițești)
- abbatial (pertaining to an abbot)
Declension
Declension of stărițesc
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | stărițesc | stărițească | stărițești | stărițești | ||
definite | stărițescul | stărițeasca | stărițeștii | stărițeștile | |||
genitive/ dative | indefinite | stărițesc | stărițești | stărițești | stărițești | ||
definite | stărițescului | stărițeștii | stărițeștilor | stărițeștilor |